Locasurile de cult ale evreilor

            Iudeii au folosit mult timp jertfelnice ridicate provizoriu, in locurile unde stateau, in special pe inaltimi. Abia dupa iesirea din robia babilonica, in timpul calatoriei prin pustiu, evreii si-au construit un cort sfant, ca loc de pastrare a Chivotului Legii (in care se aflau cele doua table ale Legii) si de aducere a jertfei pentru curatirea pacatelor poporului.

Cortul, numit si "Cortul marturiei", era compus din doua incaperi: Sfanta si Sfanta Sfintelor. In Sfanta aveau acces preotii, iar in Sfanta Sfintelor, numai Marele preot (arhiereul), iar si acesta numai o singura data pe an.

Dupa asezarea definitiva a evreilor in Canaan si dupa consolidarea puterii de stat prin instituirea regalitatii, s-a trecut la construirea unui adevarat templu. Acest templu a fost o dorinta pioasa si fierbinte a regelui David, dar realizarea in fapt a fost posibila in timpul domniei fiului sau, Solomon. Templul s-a zidit in anul 480, dupa exodul din Egipt si avea 60 de coti lungime, 20 latime si 30 inaltime, iar constructia sa a durat sapte ani.

In templu se afla jertfelnicul de aur si o masa de aur pentru painile punerii inainte. Inaintea Sfintei Sfintelor se aflau zece sfesnice de aur curat: cinci de o parte si cinci de alta. In Sfanta Sfintelor, in Chivot, se pastrau tablele Legii, toiagul lui Aaron si nastrapa cu mana. Structura Templului face parte din descoperirea facuta de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai, unde primeste "tablele Legii".

Templul lui Solomon a fost devastat si ruinat in timpul cuceririlor babilonice. Abia Irod cel Mare va rezidi templul, fara a-i putea reda stralucirea initiala.

Comentatorii Talmudului socotesc Israelul ca fiind tara din mijlocul pamantului, Ierusalimul in mijlocul Israelului, Templul in mijlocul Ierusalimului, Sfanta Sfintelor in mijlocul Templului, iar Chivotul in mijlocul Sfintei Sfintelor, in spatele Chivotului aflandu-se piatra de temelie a lumii. Aceasta traditie se intemeiaza pe textul din Iezechiel 5, 5: "Acesta este Ierusalimul, pe care eu l-am pus in mijlocul neamurilor si al tarilor dimprejur."

Nevoia de cult, prezenta in oricare oras din Palestina, a dus la construirea unor locasuri speciale. Acestea sunt sinagogile. Acolo se pastreaza sulurile cu textele sfinte si tot acolo se desfasoara cultul local.

Locurile in care evreii se aduna pentru a se ruga si a studia se numesc sinagogi (in ebraica inseamna "case de intrunire") si sunt mentionate de mai bine de 20 de secole. Au aparut prima data in Babilon (in cei 70 de ani), data fiind lipsa Templului.

Orice loc poate sluji acestui scop cu conditia sa fie orientat spre Ierusalim, sa nu fie acoperit de alta constructie si sa contina un anumit numar de obiecte de cult. Chivotul sfant este partea esentiala, care contine sulurile Torei - suluri de pergament pe care Tora a fost scrisa de mana.

In fata Chivotului sfant din sinagoga arde permanent o lumina, simbolizand faptul ca Sfanta Scriptura continuta in Tora este lumina. In zilele de luni, joi si de Sabat 

cat

 si in diminetile zilelor de sarbatoare, unul din sulurile sfinte este scos pentru a se citi textul recomandat. Ceremoniile religioase au loc atat la sinagoga, cat si acasa.

Nu se poate vorbi de un moment exact si de un loc unic, in care sa fi aparut sinagogile. Acestea au aparut progresiv, putin cate putin, simultan, in diferite locuri, sub presiunea a doi factori caracteristici ai iudaismului de dupa exil: impunerea unitatii sanctuarului, importanta din ce in ce mai mare acordata Legii. A fost necesara intemeierea unor cladiri speciale, in locuri aflate la mare distanta de Ierusalim, pentru rugaciunea zilnica. Cat despre studierea Legii lui Moise, sinagogile au aparut, la inceput, mai mult ca locuri de invatamant religios si de studiu, decat de rugaciune.

Incertitudinea care planeaza asupra aparitiei sinagogilor este sustinuta si de lipsa unor marturii scrise vechi, care sa ateste momentul si imprejurarile exacte in care au aparut aceste cladiri. Abia incepand cu secolul al III-lea i.Hr apar primele marturii scrise (papirusuri), despre existenta unor sinagogi in Egipt, numite "locuri de rugaciune".