Esenienii erau o comunitate religioasă evreiască .Ei „ nu agreau politica , astfel că s-au retras din activităţile laice şi şi-au dedicat întreaga viaţă contemplării religioase”8 .
„ Cele mai vechi texte găsite în comunitatea Qumran datează din jurul anului 250 î.e.n. , când laţul comunităţilor greceşti ce înconjurau Iuda abia începuse să se strângă . Idea era aceea de retragere în pustietate , de recăpătare a entuziasmului mozaic de altădată şi de a reveni în oraşe . Unii , cum erau esenienii , credeau că acest lucru putea fi făcut pe cale paşnică , prin puterea cuvântului , drept care propovăduiau în satele de la marginea deşertului . Ioan Botezătorul avea să se înscrie ulterior în această tradiţie . Alţii precum comunitatea de la Qumran , şi-au pus nădejdea în paloş”9.
Despre existenţa esenienilor vorbeşte Iosephus Flavius , Philon din Alexandria şi Manuscrisele de la Marea Moartă . Ei practicau celibatul şi erau în relaţii încordate cu preoţimea oficială10 .
Descriind ţara evreilor, Pliniu cel Bătrân descrie pe esenieni într-un mod emoţionant : „ Neam solitar şi diferit de celelalte de pe tot pământul . Ei nu au femei , se abţin de la plăcerile trupului , nu cunosc banii şi trăiesc în tovărăşia palmierilor . Zi de zi acest neam renaşte datorită străinilor , întrucât acolo se adună în număr mare oameni obosiţi de viaţă , pe care soarta şi valurile ei îi mână să adopte obiceiurile esenienilor. Astfel , lucru incredibil , acest neam în care nimeni nu se naşte este veşnic de mii de veacuri”11 .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu