Inceputurile iudaismului

            „Începutul iudaismului poate fi plasat imediat după cucerirea şi distrugerea Ierusalimului (586 î.e.n. ) de către trupele conduse de Nabucodonosor al II-lea”2 . Epoca Macabeilor prin excelenţă expresie a victoriei naţionalismului evreu şi a cuceririi independenţei naţionale pe fondul decăderii puternicelor regate din jur aduce un suflu nou iudaismului din Israel , a cărui căpetenii se implică în soarta naţiunii tot mai mult . În diaspora evreiască din estul Orientului Apropiat încă din secolul VI î. Hr. căpeteniile religioase ale comunităţilor evreieşti aveau o autoritate neştearsă asupra evreilor , şi căpătau trecere mare şi funcţii deosebite în Regatul Babilonian , Persan sau Part . În diaspora evreiască de limbă greacă un moment crucial în perpetuarea credinţei strămoşeşti îl constituie traducerea Bibliei numită Septuaginta în secolul III – î. Hr.”3. Acest eveniment a fost în măsură să sensibilizeze şi să atragă deopotrivă credincioşi păgâni printr-o prezentare oficială într-o limbă de circulaţie largă în bazinul mediteraneean . În acest mod evreii deschideau posibilitatea apartenenţei la iudaism şi unor oameni de altă naţionalitate, renunţându-se în parte la acest exclusivism etnic-religios.