Moise nu a dat doar legea divină poporului lui Israel, ci l-a şi scos din robia din Egipt, ducându-l în „Ţara Făgăduinţei“. Acest concept de tărâm promis a jucat un rol extrem de important în iudaism. Patriarhii Avraam, Isaac şi Iacob, cu care începe istoria evreilor, erau nomazi sosiţi în ţara Canaanului. Avraam a primit promisiunea că urmaşii săi vor fi un mare popor şi că Dumnezeu le va da ţinutul Canaanului. Făgăduinţa a fost îndeplinită după ce Moise i-a scos pe evrei din Egipt. După un lung pelerinaj prin deşert, ei au ocupat Palestina şi s-au stabilit acolo, înfiinţând Regatul Evreu, cu capitala la Ierusalim, şi ridicând templul lor cel sfânt. Chiar şi în prezent, Ierusalimul şi Muntele Templului sunt cele mai sacre locuri pentru credincioşii evrei.
Iudaismul a fost influenţat şi marcat definitiv de comunităţile de evrei din diasporă, care trăiau ca minoritari, adesea persecutaţi, printre străini. Astfel s-a întâmplat după ce regatul lui Israel a fost cucerit de către asirieni, iar evreii au fost deportaţi în întregul imperiu Asirian. În paralel cu regatul din Palestina a apărut un altul, cel al lui Iuda, la sudul Babilonului. Acesta a oscilat între asimilare şi segregare, dar avea propria lege şi literatură, pe care a reuşit să le impună până la venirea romanilor.
sursa: Marea istorie ilustrată a lumii, vol. I, Ed. Litera Internaţional, Bucureşti, 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu