Istoric

       Istoria iudaismului este împărţită în patru etape:

•      Prima etapă se întinde de la Avraam, patriarhul şi strămoşul poporului evreu, până la Samuel, primul judecător al Israelului, şi cuprinde: stabilirea lui Avraam şi a familiei sale în Canaan; migraţia în Egipt, din timpul patriarhului Iacov; ieşirea, sub conducerea lui Moise, din Egipt; primirea Legii pe Muntele Sinai; recucerirea Canaanului şi instaurarea instituţiei Judecătorilor, primul dintre ei fiind Samuel.
•      A doua etapă este Regatul, cei mai importanţi regi fiind: Saul, primul rege. David. cel mai mare rege al Israelului, şi Solomon, care a finalizat construcţia Templului din Ierusalim. Imperiile asirian şi babilonian vor cuceri Israelul, templul din Ierusalim fiind distrus şi mulţime de evrei vor fi deportaţi în Mesopotamia şi Babilon.
•      A treia etapă, rabinică, cuprinde istoria de la exil până la dărâmarea Ierusalimului. După repatrierea exilaţilor, zidurile Ierusalimului şi Templul au fost refăcute, iar cultul central este restabilit. începând cu anul 63 î.Hr, va începe lunga perioadă de stăpânire romană, culminată cu războiul dintre anii 66-70 d.Hr., în care iudeii vor fi înfrânţi definitiv. Ierusalimul fiind distrus în totalitate, iar Templul ars şi dărâmat.
•      Începând cu acest moment, religia iudaică va lua o altă înfăţişare. Fără Templu (unicul loc unde puteau să aducă jertfe) şi fără preoţie din neamul lui Aaron (preoţii trebuiau să fie numai din neamul lui Aaron), căci, pierzându-se genealogiile, nu li se mai cunoştea apartenenţa, evreii se vor ruga în sinagogi, iar jertfele vor înceta.

Tanah - Biblia ebraică

            Cartea fundamentală a religiei iudaice este Tora, adică primele cinci scrieri (Pentateuh) din Vechiul Testament (Biblia ebraică). Scrisă într-un limbaj arhaic, în urmă cu circa 3 000 de ani și fără vocalizare și punctuație, Tora este un subiect de studiu esențial al iudaismului. În decursul veacurilor, Tora a fost interpretată într-un număr imens de modalități. Interpretări bazate pe traducerea unui cuvânt sau pe punctuații diferite au dus la dispute interminabile între înțelepții evrei. Studiul de Tora are o importanță capitală în iudaism, fiind preocuparea esențială a omului. În ierarhia interioară a învățăceilor de Tora, "rabinul" este "autoritatea doctrinară" recunoscută. În lumea iudaismului, există diferite curente și instituții de studiu rabinice.

               Biblia ebraică cuprinde 24 de cărți grupate în 3 secțiuni. 

Conceptele fundamentale

       Majoritatea evreilor, de asemenea, cred că există şi concepte fundamentale, pe care trebuie să le creadă. Maimonide (rabi Moses ben Maimon), cel mai proeminent talmudist din Evul Mediu, a înşiruit treisprezece articole de credinţă bazate pe următoarele teme: 

1. Existenta lui Dumnezeu; 
2. Unitatea lui Dumnezeu; 
3. Natura spirituală a lui Dumnezeu; 
4. Unicitatea lui Dumnezeu prin faptul că El a existat mereu şi continuă să existe întotdeauna; 
5. Cinstirea (adorarea) lui Dumnezeu; 
6. Profeţia; 
7. Moise, ca fiind cel mai mare dintre profeţi; 
8. Originea cereasca a Legii; 
9. Firea vesnica a Legii; 
10. Cunoaşterea de catre Dumnezeu a faptelor oamenilor;
11. Răsplata si pedeapsa; 
12. Venirea lui Mesia; 
13. Învierea morţilor 

       Alte surse de autoritate dau alte interpretări. Printre acestea se numără şi învăţatul Hasdai Crescas, care, în secolul al XV-lea, a expus patrusprezece puncte privind structura spirituală a iudaismului: 

1. Dumnezeu cunoaşte individual toate lucrurile şi toţi oamenii. 
2. Pronia Lui se exercită asupra fiecărei persoane în parte. 
3. El este atotputernic. 
4. El S-a revelat în mod special profeţilor. 
5. El a dat omului libertate de voinţă. 
6. El a dat omului Tora. 
7. El a creat universul la un moment anume. 
8. Nemurirea este asigurată celor care ascultă (respecta) poruncile Lui. 
9. Există pedeapsă pentru cei răi. 
10. Morţii vor învia. 
11. Tora este veşnică. 
12. Moise este autoritate suprema. 
13. Arhiereul poate prevesti evenimentele viitoare prin Urim si Tumim (obiecte menţionate la Ieşire 28.30). 
14. Mesia va veni în viitor.

Scrieri sacre

•     Credinţa lor se fundamentează pe Scripturile revelate de Dumnezeu şi consemnate în scris, întâi de Moise, apoi de alţi autori. Astfel, cartea fundamentală a iudaismului o reprezintăVechiul Testament (comun şi creştinilor), numit de creştini Biblia iudaică.
•     O altă carte importantă a iudaismului este Talmudul sau „Legea orală", adică o colecţie de opere teologice, istorice, juridice, ce completează şi explică Biblia. Autorii ei sunt rabini ai secolelor V î.Hr. - VI d.Hr. 

Talmudul   

Cuşer - restricţiile alimentare

              Se vorbeşte în iudaism şi de o serie de restricţii alimentare, deoarece aici intervine distincţia dintre pur şi impur. Cuşer (în limba idiş, kaşer în limba ebraică) înseamnă „pregătit după ritual” şi, în cazul mâncării, garantat a fi conform regulilor. Astfel, evreii au voie să mănânce doar carnea rumegătoarelor cu copita despicată: ovine, capre, bovine şi peşti cu solzi şi înotătoare; există reguli precise la sacrificarea animalelor; este interzis de mănâncat lactate împreună cu carne.
               Majoritatea evreilor in lume nu mai respectă strict regulile alimentaţiei rituale „cuşer”, în ziua de azi. Totuşi, alături de evreii practicanţi ai religiei iudaice, evreii tradiţionalişti şi mulţi din evreii laici, de pildă aproape două treimi din cei care locuiesc în Statul Israel, provenind atât din familii originare din Europa de est, din Balcani, din America, cât şi din ţările arabe şi obişnuiţi cu aceasta din casa părintească, preferă să urmeze încă, cel puţin în parte, regulile de bază ale alimentaţiei rituale din casa părintească.

Doctrina

         Principala învăţătură este existenţa unui Dumnezeu unic (monoteismul) şi spiritual. Dumnezeu există din vecie şi va continua să existe întotdeauna. Evreii sunt datori să-L cinstească pe Dumnezeu;
         Profeţia este mijlocul prin care Dumnezeu îşi face cunoscută oamenilor voinţa Sa, Moise fiind cel mai mare dintre profeţi;
         Legea lui Moise este descoperirea voii lui Dumnezeu, fiind veşnică; Dumnezeu este Atotştiutor, cunoscând faptele oamenilor;
-       Pe cei buni Dumnezeu îi răsplăteşte, iar pe cei răi îi pedepseşte;
-     Se aşteaptă venirea Răscumpărătorului promis lui Adam şi Evei, a lui Mesia. Care va elibera poporul Israel de robia duşmanilor.
     

Morala Iudaica

       Morala Iudaicaeste cuprinsă în Vechiul Testament (Torah), fiind sintetizată în Decalog (cele 10 Porunci). Are în prim-plan dreptatea, milostenia, iubirea (în mod deosebit faţă de cei din ..neamul ales"). Evreii credeau în viaţa viitoare, având convingerea că sufletele morţilor vor merge fíe în casa morţii (Şeol) - „o ţară de întuneric şi haos" - fie sufletul va avea bucuria de a-L vedea pe Dumnezeu, în funcţie de credinţa şi de faptele lor de pe pământ, în ceea ce priveşte Iudaismul contemporan, se poate vorbi de trei orientări:
•    iudaismul ortodox, care este axat pe păstrarea iudaismului rabinic şi întâlnit în special în Israel şi Statele Unite;
•    iudaismul reformat, ce a permis ca rugăciunile să fie rostite în limba naţională şi a acceptat folosirea orgii în sinagogi;
•    iudaismul conservator, care reinterpretează Legea în conformitate cu timpurile moderne.
           Astăzi, comunitatea iudaică numără în jur de 12 milioane de membri

Jertfele

         Erau îndeplinite, de obicei, de preoţi, în fruntea lor aflându-se Marele Preot; ele erau cu precădere animale (porumbei, miei), dar şi jertfe din primele roade ale pământului.
         A existat o singură tentativă de jertfă umană, atunci când Avrram a vrut să jertfească pe fiul său, Isaac, dar acest gest nu este decât un semn de supunere absolută a omului în faţa voinţei lui Dumnezeu. Tot simbolic era, "jertfit" şi primul născut, căci la fel ca primele roade ale pământului, şi el aparţinea lui Dumnezeu. După anul 70 d. Hr., prin dărâmarea templului din Ierusalim, au încetat şi jertfele din lumea iudaică. 
     

Lacasurile de cult

        La început, evreii aveau ca locuri de închinare spaţiul unde-şi păşteau turmele. După ieşirea din robia egipteană, vor avea Cortul mărturiei (unde se găsea Chivotul Legii, în care se păstrau Tablele Legii primite de Moise de la Dumnezeu).

     După aşezarea în Ţara Făgăduinţei (Canaan), evreii vor ridica, în vremea regilor, la Ierusalim, Templul (acesta avea două încăperi: Sfânta şi Sfânta Sfintelor, aici se păstrau obiectele sacre). A fost înălţat de Solomon.
         Templul lui Solomon va fi distrus în 586 î. Hr. de babilonieni, iar a doua oară după ce a fost reclădit, în 70 d. Hr., de către legiunile Imperiului Roman.
        Fiecare comunitate ebraică are o casă de rugăciuni, de învăţământ şi de reuniune care se numeşte sinagogă. Aici sunt păstrate sulurile cu textele sacre şi de 3 ori pe zi se desfăşoară cultul public.